Triste acorduri

Trupul meu tremura acum in intunericul noptii
Ascult ploaia cum bate la geam si scartaitul portii,
Vantul ce-aduce cu el urlet de tirvloaie,
Ape noroioase…suierand puhoaie.

Sunet strident in clipocit de ploaie,
Carari alunecoase , noroaie,
Miros in amestec tarana uda
Si-o oaie ce behaie-ncontinuu…zaluda.

Nori furiosi ce-si trimit soldatii,
Picuri de ploaie,…sageti inspaimantand pe altii.
Un tablou de imagini in triste acorduri
Si-un intreg valvoi umflat de poduri.

Ninge

Ceata intunecoasa, frigul din casa,
Durerea din trup ce m-apasa;
Nori-si cern mantia zapezilor
Eu stau si citesc poezii amorezilor...

Triste portative ascult in surdina
O mica nebuna ce-si cauta vina
Danseaza in noapte adancita in soapte,
Cuvinte, ganduri,…vise desarte.

Colturi taioase, picioare insangerate,
Alb din zapada si frigul de-afara…
Contraste dureroase, culoare
Si timpul incet cum moare.

Clipe se scurg printre ramuri albite
Ochii plang intre gene umbrite.
Lacrimi de gheata picura trist,
Ninge afara, in mod altruist…

Ganduri nestiute

Stele se sting, lasand in urma lor nostalgii trecute
Dor neampartasit, imprastiat pe carari pierdute.
Inima trista de copil ramane in urma privind,
Cautand ceva… din acel trecut…tanjind…

Dorinte ramase praf in imensa galaxie,
Sunt vremuri ce-au fost si poate-o sa fie.
Imbratisari parintesti, caldura din palme;
O simt si acum si parca ma arde.

Noaptea din ochii umbrita de gene
Si multe si multe povesti si poeme,
Mi-e dor de imbratisarile calde,
Invaluire, tacere, simplitate…culoare…

Lumina din chipul tau bland
In linistea noptii incerc s-o cuprind,
Pacea din sufletul tau simplu frumos
Si parul negru, carliontat de-abanos.

Aduceri aminte si mi de cuvinte…
Dorul ratacit pe aripi de ganduri nestiute;
Avalansa de regrete-mi inunda trupul,
Clepsidra-mi indica cu precizie timpul.

Scurgerea lui e trista ca toamna
Freamatul ei mereu ma condamna,
Cautarile mele sunt sus printre stele
Zbor contopit in galaxie cu ele.

Lacrimi taioase

Acorduri gri de toamna, nori furiosi,
Inima trista picurand lacrimi,
Corp inert plin de durerea din veacuri
Plange incercand tortura a o risipii.

Chipul trist doreste-o mangaiere,
Dar din pacate n-are cui cere.
Ura, rautatea, furia…intuneca minti,
Oameni cuminti se transforma-n smintiti.

Oare de ce, astept un raspuns
Cand stiu cat de bine e ascuns
Si ce as putea sa fac,
Durerea in soare sa o prefac?

Ratacirilor mele raspuns caut,
In acorduri de toamna un cnocaut
Definitiv printre lacrimi taioase
Frunze uscate…pucioase…