Prin zambet transmit bucuria, cu dragoste multa daruiesc fericirea, lumina imprastii pe unde pasesc…savoarea, frumusetea, magia universului caut, ma contopesc pe aripa gandului….cu buzele sufletului gust in tacere bucati spre trebuinta, calatoresc pe aripi de zefir si impart iubire cu sclipiri din stele. Sunt eu un mic trecator care gusta frumusetea florilor, copacilor….culorile curcubeului si se bucura de continua schimbare a peisajului ceresc desenat uneori in puful norilor…BUCURIE.



Logare.

joi, 21 octombrie 2010

Păşeşte cămila

cântă viorile încântând deşertul
spulberă nisipul răscolind interiorul
comori ascunse, oaze pierdute…urme.
şiruri de cămile-şi poartă paşii
purtând pe umeri singuratici ostaşii.
văluri albe îmbracă feţe -
dune roşii întunecă cerul
noaptea se lasă aşezând misterul
raze de sânge mai străbat printre gene
culcând în poală podoabe divine
cântă vioara, luna încet se ridică
păşeşte cămila mereu fără frică.

miercuri, 20 octombrie 2010

Culoare

dacă mi-ai putea asculta inima
bătăile ţi-ar spune dorinta.
şoaptele sacadate nu s-ar pierde
culoarea simţită e verde.

cântă rotundul din mine,
fiindcă-i lumina-n potir.
băuta-m azi culorile curcubeului,
viaţa întreagă-i un fir.

energia o presar peste oameni
seamăn petale de flori de-asemeni,
bucuria să umple pământul
în mi şi mi de culori.

joi, 14 octombrie 2010

Soarele a aşternut coroane deasupra

mi-am întins palmele la cer să culeg lumina.
am primit în dar culoarea curcubeului,
trupul mi s-a umplut de bucurie, roată
şi-am gustat preaplinul desfătându-mi inima.

bucuraţi-vă voi toţi oameni ce nu cunoaşteţi darul
Dumnezeu e pretutindeni şi oferă bucuria.
salutul sufletelor albe zboară deasupra,
se prind de mână în jurul vostru cu toată iubirea.

azi soarele a aşternut corone deasupra voastră
primiţi în palmele voastre înmiresmate petale.
parfum de crini să facă un tur  cuprinzând pământul
purtat pe-albastre aripi de fluturi.

vineri, 8 octombrie 2010

Cântă în mine un grangur

Împunsături de ace, rănită inima tace,
Sângele ţâşneşte în trup, lacrima nu-mi dă pace.
Controlul meu se prelinge printre gene singur
Gustul amar cântă în mine precum un grangur.

Trista sonată e prinsă-n ecoul de munte
Gândul mi-l poartă-n rătăcitoare vise mute
În peştera rece unde trupul se-nfioară
Tremură singuratic, timpul nu ştiu cum zboară.

Pasăre frumoasă ce-mi cânţi azi răspunsul
Dă-mi în dar pana gălbuie să-mi scriu versul,
Deschide-mi ochii şi alungă-mi amarul
Suflet exaltat – străbaţi gratios cerul.

Înalţă-mi trupul, iubirea e dulce magie
Îndrăzneala brută de bărbat e veşnicie;
Poartă-mi azi pe aripi durerea grangur solitar
Aşteptarea tandră de femeie – pom secular.

vineri, 1 octombrie 2010

Alb sub cupola stelelor

E seară, puf alb sub cupola stelelor
Să se zărească povestea misterelor
Luna stă de strajă, lumea înconjoară
Soldaţii clipocesc o povestioară.

Zâmbăreţii, membri unui detaşament
Sunt nerăbdători, stau în aliniament,
Fiindcă trag un car din culoare lungi
Prinşi în dans după perdeaua cu dungi.

Dâre albe de vată cerul mi-arată,
Ajur scânteietor noua erată.
Ţesute în stele sunt zilele mele
Gânduri furate din vise rebele.

Cortina se ridică, luna e mică
Cascada învolburată noua amică,
Alb de zăpadă durerea lasă să vadă
Printr-o sticlă groasă, să se întrevadă.

Picuri cad, stele cu cozi pe trotuar
Moarte, însă urmele lor mai spun şoapte:
Zborul cu luminiţe roşii, un fierar –
Singur călatorind în minunata noapte.

Azi a dat un tur deasupra graţios,
Zumzet strident din inimă de scorţos
Deranja o stea, era chiar steaua mea –
S-a topit în noapte precum o acadea.