Prin zambet transmit bucuria, cu dragoste multa daruiesc fericirea, lumina imprastii pe unde pasesc…savoarea, frumusetea, magia universului caut, ma contopesc pe aripa gandului….cu buzele sufletului gust in tacere bucati spre trebuinta, calatoresc pe aripi de zefir si impart iubire cu sclipiri din stele. Sunt eu un mic trecator care gusta frumusetea florilor, copacilor….culorile curcubeului si se bucura de continua schimbare a peisajului ceresc desenat uneori in puful norilor…BUCURIE.



Logare.

vineri, 25 martie 2011

Mugurii au pocnit

Tremur din seva ce naşte viaţa
În dimineţi când soarele-abundă,
Tremur din vers cu gust de primăvară
Şoptit în cântec de o buburuză.

Tremură floarea când se face ziuă
În cântul unui piţigoi singuratic
Ce-şi doreşte să strângă-n braţe doar căldură
Făcându-şi auzită vocea lui coloră.

Se dezmorţeşte pe-o frunză
O muscă neagră, adormită şi-urâtă
Zumzăie-ntruna să se facă caldură -
Încolo pe-un ram mugurul face o probă...

Ei!...treziţi-vă şi spuneţi ,,bun sosit"
Căci primăvara voastră a sosit
Ridicând cortina soarele-a-risipit
Înveşmântând grădina, muguri-au pocnit.

marți, 22 martie 2011

Sonata viorilor

Cântă vioara susurul izvorului
Aşterne ziua înainte si-napoi,
Plânge prinţesa strângându-şi tăcută pleoapa –
E dimineaţă, nu mai pâlpâie nici o stea.

Boabe cristaline strălucesc, dau buzna
Umedă rochia mângâie glezna
Reci mărgăritare risipite se zbat...
Prelingeri albastre din ochiul mirat.

Prinsă-n răcoare, sărutată de râu
Scăldată în soare cu mâinile-n brâu –
Străluceşte prinţesa cu pletele-n vânt
E primăvară, sonata viorilor cânt.

luni, 21 martie 2011

N-ar mai fi…

N-ar mai fi nici zâmbete
dacă soarele s-ar întuneca
n-ar mai fi nici vise
dacă luna ar pleca

n-ar mai fi nici zilele
dacă pământul nu s-ar învârti
n-ar mai fi nici gheţurile,
fiindcă iubirile s-ar topii

n-aş mai fi nici eu, simplu trecător,
fiindcă luceferii m-or lasa să zbor
n-aş mai iubi pământul
dacă n-aş cauta lumina...

n-aş mai săruta îngemănarea dimineţilor
şi cântecul din mine n-ar mai scrie şirul versurilor
……………………………………………………
clepsidrele şi-ar termina nisipul zilelor
precum razele de lumină au topit vieţile zăpezilor.

vineri, 18 martie 2011

Sunt…

Sunt sărutul de pe buzele luceferilor,
adierea din suflul zefirilor,
sunt minunea din palme tremurânde
când energia încearcă s-abunde.

Sunt liniştea înălţimilor îngheţate
în tăcerea nopţii visele mele stau culcate –
aşezate printre micile stele de lumină
strălucesc pentru albastrele gingaşe din grădină.

Sunt tremur din rotund de iubire
raze străvezii răsfirate prin a norilor albire
sunt parfumul săruturilor aşezate
cu buzele sufletului, tăceri căutate.

Sunt doar o umbră tăcută
păşind şi visând o nouă potecuţă
prinsă-n culoarea unei roze
aşezând cu pana condeiului…psihoze.

luni, 7 martie 2011

Călăuza culorilor

Am semănat iubire în inima ta
seminţe vesele din prinosul florilor,
deschide-mi poarta de la casa ta
lumina să transforme paradisul culorilor.

Gustă liniştea, încântă-ţi ochii şi ascultă
e primăvara ce se aşterne tăcută
în cântecul viorilor culcate visuri de roze
trezite la viaţă pocnesc mici frunze.

Ramuri încălzite de soare se trezesc,
salută primăvara şi-ţi spun:,,te iubesc” –
un cânt de muguri străbate şi cerul
e arcuşul ce-aşterne magic misterul.

Sunt eu doar femeia ce-seamăn sărutul
radicând cortina iernii , poate chipul
atingeri ce muguri sădesc cu buza
în trupul tau,  păşesc – sunt călăuza.

Femeia e...

Femeia e potirul din care se naşte viaţa, e primăvara unde muguri cresc, e bucuria, e tristeţea – sunt boabe de lacrimi ce udă florile vieţii…Femeia e zâmbetul din inima unui bărbat, femeia e culoarea ruptă din curcubeu, e liniştea înălţimilor aşternută seara la căpătâiul puiului ce doarme…e frumuseţe.
Liniştea din braţele unei femei e leagăn în poala viselor…nu întâmplător sunt blânde, atente, delicate…nu întâmplător buzele lor sunt mai dulci decât mierea timpurilor. Femeia ştie să împartă iubirea fără a cere nimic în schimb, ştie să iubească din inimă, iar bărbatul îi poate simţii învăluirea în orice moment.

vineri, 4 martie 2011

Sunt o inimă în palma ta

Mi-ai frământat mâinile între palme
neştiind că-mi trezeşti inima ce doarme,
mi-ai muşcat buza tremurândă
să-ţi simt sărutul ce abundă.

Îmbrăţişări pline de primăvară
gustate-n dimineţi, tăcerea de-afară
săruturi culese şi buze dulci-amărui
cupe de flori din poteci cu soare, mici daruri.

Sub săruturi trupul tremura iubit,
pete de culore-şi reântregea mărţişorul făurit
o fericire infinită a vieţii noastre din trecut
un început de nebunie – puţin neştiut.

Eu sunt femeia ce-ţi trezeşte dorinţa
sunt o inimă în palma ta – sunt fiinţa
ce-ţi dăruie parfum de trandafiri pe buze
şi zâmbete ştrengare suav să te amuze.

Soarbe-mi parfumul din potirul trupului
fură îmbrăţişări, taie firul timpului
soarele de primăvară să aştearnă peste noi lumina
să ne iubim într-un lan de ghiocei risipită-i vina.

marți, 1 martie 2011

Primăvara dorinţelor împlinite

Cântă primăvara cu toată puterea
căpşoare-şi scutură frumuseţea
mici, tăcute, puzderie de nestemate
presărate-n poiană şiroaie-nspumate.

Gingaşi ghiocei, clopoţei ce-i iubesc,
rochiţe dantelate trezite de soare -
culese de palmele tale iubite
frumoase buchete cu drag dăruite.

E viaţa ce creşte din pământ,
e încolţirea murmurată-n cuvânt,
e primăvara dorinţelor împlinite
sunt mărţişoare gingaşe - făurite.

………………………………………….

Dansează primăvara în nouă rochie de bal
păşind purtându-şi trena, împrăştie în zbor
seminţe de verdeaţă în strai strălucitor
şi seamănă iubire din potirul absidal.

Primăvara gândurilor

Oare cine-mi poate spune de ce simt că-ţi cunosc inima, oare cine are răspunsul din cărţile viselor, zborul meu rătăcitor din fiecare noapte sunt doar mici căutari fără final?...
Luna sfeşnicul meu viu ce-mi scaldă în lumină trupul şi-mi dăruieşte o ploaie de steluţe în fiecare noapte are răspunsul?...Nu ştiu însă-mi încântă şi-mi însoţeşte visul. O lacrimă-mi lasă urme ce ard obrajii. Mereu întrebari ce-mi prind gândurile în mreje – zbor căutând, mă pierd prin încântătorul univers, freamătul pare nota unei inimi imense:,,pământul”. Ascult, bate ritmul meu; păcat că oamenii nu ştiu să zboare, nu pot gusta frumuseţea dincolo de fizic…e încântătoare.
Păsări stelare însoţesc zborul, sonata din inimile lor e izvor ce susură…timpul. Durerile aşezate în cutiuţa secretelor stau cuminţi, fiindcă sunt copleşite de frumuseţe. Dorul e rana, e fântâna de unde boabele se preling printre gene. Nu le pot controla, ele curg din inimă.
Aş vrea să cuprind pământul în braţe, să-l aşez într-o oază de linişte plină de iubire, să culeg din el ura, să culeg răutatea, să culeg colţii fioroşi de ajder care muşcă mereu…sa-i ascund dincolo de lume şi să-i înlănţui pe veci. Oamenilor să le pun doar zâmbete în inimi, mărţişoare  împletite din culoare şi iubire. Mărţişoare de dragoste în alb şi roşu, iubiri făurite în cântecul clopoţeilor albi…mici şi gingaşi ghiocei.
Răsună cântec din cupe de flori, primăvara şi-a trimis vestitorii să bucure, ascultaţi în ureche cântecul şi lăsaţi-vă copleşiţi prinşi în freamăt de muguri. Seva stă pregătită să adape crengile nude, iar soarele trimite firişoare aurii să îmbrace pământul.
Primăvara încolţeşte în fiecare an, ne învăluie, dăruie frumuseţe şi freamăt…mireasma e încântătoare, e un nou început, o nouă poveste, o nouă filă din viaţa voastră…