Plouă cu flori de salcâm

Mă închin smerită plecându-mi fruntea

Zeul iubiri-mi copleşeşte azi mintea

Prinsă-n vechile mreje – suferinţi,

Boabe-şi fac drum pe obrajii fierbinţi.

Flori de salcâm mă învăluie-n hăiniţă,

Plăcere înmiresmată ascunsă-n tainiţă

Sunt steaua rătăcitoare, femeia râvnită

Azi muza versului şi rima dorită.

Parfum scuturat, flori albe şi braţe de ramuri

Când noaptea se lasă transformată în aburi

Îmbrăţişări trecătoare sărutate de vorbe –

Sunt izvorul de viaţă şi sânge ce fierbe.

Plouă peste mine cu flori de salcâm

E noaptea viselor, vechiul tărâm

Şi stelele-n apus singuratice lucesc,

Doar ele ştiu cum mlădiţe din vise cresc.

Savoare cu iz de mentă

Inima unui soare bate ritmul galaxiei,

e zâmbet de copil, e savoarea veşniciei –

curcubeu desenat deasupra copacilor

rod dulce de fruct, desfătare în azur.

Zi de primăvară plină de mister

nerăbdare prinsă într-un trup auster

tremur interior captiv în mreje de nelinişti,

nouraşi plutitori licărind în ochii trişti.

Mireasmă într-un colţişor uitat de lume,

trecători curioşi aşezaţi la porţile timpurilor

oameni pentru oameni vrând să adune...

mici urme de paşi sfetnici ai vremurilor.

Aripa gândului cercetează tăcută,

simte învăluirea curioasă nemaivăzută,

admiră ajurul dantelat şi veghează,

stând de strajă inima rezonează.

Savoare cu iz de mentă dulce licoare

ceainic vechi desprins din tipare...

migala palmelor işi lasă amprenta

aşează schiţa unui timp, reverenţa.

Notele par stridente... m-au chemat,

fiindcă mintea e în noul palat –

ochi cercetaşi, boabe răzleţe ...poeme

obiecte ce-aduc gânduri boeme.

Miresmele şi-au prins în horă simţuri

întrebări hoinare, fine surâsuri...

amestec gustat din imagini

sub genele timpului par pagini.

Raze de lumină

Bat clopotele în dimineaţa dimineţilor,

Porţile cerului ridică pleoapa minunilor,

Raze de lumină pătrund printre gene

Caldura universului încet cerne...

Bat mărgăritare pe marginea ramurilor

Ţâşneşte seva necontenit dintr-un stejar

Frunze tinere au ceva de spus

S-au pornit pe ceartă pentu-n-eajuns.

Bat inimi lipite câte două,

Îmbrăţişate trupuri scăldate de rouă,

Bat clopote în hăiniţă nouă

Pic dupa pic lacrima raiului... plouă.

,,Din abur parfumat’’

,,Din abur parfumat” sunt azi doar, muza
prinsă-n vers şi cuvinte potrivite,
sunt silueta ce lasă în urmă umbre
paşind tăcut pe căile tenebre…sunt călăuza.

Sunt crin gingaş legănat de vânt
pe buze sunt sărutul, dulceaţa din cuvânt
plămadă de iubire, rodul din pământ
sunt azi ,,femeia” – poeziei cânt.

Un vis pentru o îmbrăţişare

Seminţe adunate din prinosul florilor,

lacrimi culcate pe corzile viorilor

susură timpul din cupele clepsidrelor

trece şi se macină trupul zilelor.

Tâmpla albită de vreme doarme liniştită

ochiul scurge şiroaie – amintiri răscolite,

dor,  miros proaspăt, o poală de fân

chipul mamei între palme aş vrea să pun.

Zâmbetul blând nici acum n-am uitat

stă închis pe veci într-un palat

poveşti trecute pitite în mantiile stelelor

răsună azi, arcuşul aşterne cântul amintirilor.

Doar trupul simte, tăcut îmbătrâneşte,

fiindcă timpul trece, e trecut – nu se opreşte...

tinereţi ascunse printre razele timpului

cern  şi azi note pentru viorile universului.

Cât aş vrea să adun mărgăritare din cupele crinilor

parfumul lor să fie darul din inima inimilor,

cât aş vrea să opresc nisipul clepsidrelor,

doar o clipă s-ascult notele viselor.

Note ce au fost purtate pe buzele tale –

mângâierea blândă pierdută pe cale...

să mă trezesc din vis cu o îmbrăţişare,

dor de tine MAMĂ, dor de...braţele tale.