Prin zambet transmit bucuria, cu dragoste multa daruiesc fericirea, lumina imprastii pe unde pasesc…savoarea, frumusetea, magia universului caut, ma contopesc pe aripa gandului….cu buzele sufletului gust in tacere bucati spre trebuinta, calatoresc pe aripi de zefir si impart iubire cu sclipiri din stele. Sunt eu un mic trecator care gusta frumusetea florilor, copacilor….culorile curcubeului si se bucura de continua schimbare a peisajului ceresc desenat uneori in puful norilor…BUCURIE.



Logare.

miercuri, 29 august 2012

Dans nocturn

Deasupra universului întreg – tremur de inimi,
dincolo de pleoape locuiesc înăbuşite lacrimi
ascunsă în noaptea desăvârşită e tăcerea,
iar în cuib de femeie azi locuieşte durerea.

Din lumina albă ce plutea în întuneric
se înfruptau trupuri de nimicul vremelnic
vise misterioase cu aripi albastre de fluturi
dansau licărind – scrijelind dedesubturi.

Aşteptare rece ţesută în notele baladei,
în susurul izvorului, în braţele cascadei
şi acum păşind în ritmul alert fără taine
când noaptea se lasă şi îmbracă noi haine.

Întrebări fără răspunsuri, multe neajunsuri
ce frământă tumultos nesăturatele gânduri –
săgeţi de energii prinse-n ritmul alert
azi pe trupu-mi dansează simplu, discret.

Nu-ţi cer nimic

În ritmul ultimei note ce rulează şoptită
havuza-nnoptată a rămas vrăjită,
clipoceşte în parcul presărat cu statui
şi-mi şopteşte că visele nu se spun oricui.

În paşi de dans au poposit şi umbre,
taciturn copacii  sunt în văluri sumbre,
roiesc licurici într-o cupă cu eter
crengile nude tânjesc  după-un colţ de cer.

Din risipite clipe săruturi profane
aduc preţul adulmecărilor subterane,
din buze calde judecata zilelor de-apoi
când tremurul trupurilor e prins în convoi.

Nu-ţi cer nimic din soare sau din lună
când gheaţa ochiului lumina adună
şi azi miresme otrăvitoare pe buze cuvântul
a găsit locul îngropat de-a pururi cântul.

miercuri, 22 august 2012

Trăiri ce străbat labirintul

Au roit săruturi în jurul trupului meu,
în taina lor poate azi ai fost ateu –
aşteptări tandre sub pleoape cercetaşe
zâmbete ştrengare îndemnuri buclucaşe.

Ştiu că uneori nu-ţi găseşti astâmpărul
chiar dacă mocneşte – îneci adevarul
rânduri-rânduri buze se opresc pe tâmple
te apropii cu speranţe din versuri simple.

Mă priveşti iscoditor din spatele ochilor
sorbindu-mi tulburătoarea suflare-a trăirilor,
imagini ce-au tăcut în tine străbat labirintul
şi fiecare pas trosneşte zdrobind prezentul.

Zadarnic caut ninsoarea cu flori de măr,
fiindcă acum mă simt înlănţuită amar
nu ştiu ce vrei şi recunosc că mi-e teamă
visele au adormit, întrebările mă cheamă.

joi, 16 august 2012

Stelele-şi arată privirile

Menuete efemere refugii târzii în noapte
dorinţe ascunse spuse trist în şoapte
seminţe de zâmbete ce nu se vor naşte;
răni sângerânde nu vreau a recunoaşte.

Amintiri fără vârstă taine în versuri
gânduri răsfirate în rime ce spun demersuri,
sub buze tremurânde stau pitite cuvinte –
aşteaptă cu nerăbdare noaptea plină de veşminte.

Culoare întunecate, umezeală rece sunt rime,
mistere austere sub mantia de gheaţă mime,
sub masca de claun e o copilă tăcută
ce vrea să-şi facă uitată durerea avută...

Havuzele-nnoptate îmi cântă amintirile,
în vălul de ceaţă stelele-şi arată privirile –
mă mângâie din nou şi-mi pun în palmă speranţa,
iar în surdină acum ascult încă o dată romanţa.

marți, 14 august 2012

Miresme dalbe

Acum căutările mele stau în cupele crinilor
în seara aceasta adulmec firul amintirilor,
iar în parfumul lor, aduceri aminte
frumoase daruri ţesute-n ajur de cuvinte.

Prinsă în mrejele simţurilor gust înălţimile
din şoapte fierbinţi stele-nşirate-s minunile,
eternitatea zâmbetelor podoabe pe feţele fine
au dăinuit cândva, vor dăinuii şi mâine.

Doruri răsfirate pe poteci fără nume
clipocesc în noapte, însă nu au urme,
luna stă de strajă tăcută, luminată,
singură în noapte dansează încă-o dată.

Miresme dalbe în grădini de flori –
e noaptea nopţilor plină de culori,
e noaptea mea cu amintiri vi
şi speranţa caldă că-ntr-o zi ai să revii.

Veşminte

Sunt ploi de gânduri într-un ocean de noapte,
Clipe cuvinte ce stau în cuib de şoapte
Azi zilele-s rătăciri în poieni fără nume
Mintea aşteaptă zadarnic răspunsuri anume.

Vise  la porţile cetăţilor sacre
Când doruri hoinare stau în vinuri acre,
Sunt vinovăţii ce clocotesc în cuvinte
Când noaptea lasă boabe de rouă – veşminte.

Secundele au stat

Azi de pe chipu-ţi ţi-am gustat nemulţumirea
şi de sub pleoape cercetaşe am întâlnit privirea
tăcerile tale, lângă tremurul meu sunt răspuns,
ştiu că din gânduri efemere dorinţa-i adus.

Cu buze calde mi-ai cules parfumul
luându-mi mierea de pe piele şi preaplinul,
cuvintele au stat neputincioase în tăceri
necontenitele-ntrebări ce-au fost şi ieri…

Doar timp rămâne între a mea răsuflare
secundele au stat tânjind după o ploaie,
iar de răcoarea ei e însetat şi gândul,
fiindcă acum sub picioare nu-i pământul.

Din potirul meu sorbita-i mierea fără margini,
din revărsarea trupului mana de-amintiri –
buchete de fiori, gânduri gingaşe … risipite
sub valuri de energie răsfirate-n priviri.

Stau şi acum, privesc îngheţată tabloul,
neliniştea de azi a lăsat în urmă ecoul
ce nu voiam să-ţi spun ţi-am spus –
rătăciri de gânduri lumea mea... am adus.

vineri, 10 august 2012

Conştientizare...

,, Să încerci întotdeauna să-ţi extinzi conştientizarea – un angajament către învăţare – prin urmare, un angajament către dezvoltare ca mod de viaţă” – N. Branden
Azi, dacă dorim să ţinem pasul cu evoluţia şi să fim mereu adaptaţi la lumea din jurul nostru ar trebui ca fiecare dintre noi să-şi ia un angajament propriu de învăţare care să dureze toată viaţa şi astfel traiectoria nivelului de conştientizare va avea o linie ascendentă.
Mediul în care ne desfăşurăm activitatea ne afectează atitudinile, plăcerea individuală atunci când citim ceva, ascultăm muzică,...e rezultatul propriei conştiinţe, iar acţiunea proprie e conştientizarea valorilor după care fiecare individ acţionează şi nu în ultimul rând în această ecuaţie intră gândurile şi dorinţele. Acestea din urmă pun amprenta în realizările fiecărui om.
Respectul de sine conduce inevitabil poziţia individului în axa vieţii, e necesar ca toate zonele din viaţa noastră să fie o împletire conştientă gânduri, simţăminte, trup şi împăcare proprie.
Acţionăm uneori sub vălul dorinţelor noastre pierzând practic fericirea interioară dătătoare de putere, pe moment suntem eliberaţi, avem aripi însă rezultatul e plasat în mâinile noastre. Sunt clipe când ne copleşesc dorinţele, rezonanţa transmisă goleşte mintea, scurgând controlul prin nisipul trupurilor. Am închis ochii, fiindcă boabe de lacrimi stăteau să cadă , am închis ochii şi am mulţumit pentru energia primită în dar.
Sunt zile în care universul ne învăluie în hăiniţă de curcubeu, sunt momente în care încremenim prinşi în mrejele simţurilor. Călătoresc şi acum sub firicele de culoare, sub pleoape raze de lumină stau înşirate mici mărgăritare – întrebări mintea-mi răscolesc săgeţi piezişe azi trupu-mi topesc.