Un gând pentru voi...

      Cu drag aștern un mănunchi de gânduri frumoase în sufletele celor de lângă mine,cu bucurie dărui bucăți spre trebuință, roiuri de lumină să vă înconjoare, iar din inima toată iubirea mea îmbrăcată în parfum de roze… Acum mai e un pas până la sfârșitul lui 2012 și o nouă sămânță de iubire răsare în 2013.
       Vă doresc un nou an plin de lumină unde visele voastre vor fi rod bun pentru un nou început, unde lumina îmbracă în haină nouă fiecare trecător, fiindcă urmele pașilor noștrii au rămas în urmă, iar un nou început locuiește în inimi. Așteptări proprii sau respect de sine, forfota din vremurile din care trăim presupune ca noi „indivizii” să avem o personalitate puternica…iar problema care ar trebui să ne preocupe e RESPECTUL DE SINE. Nathaniel Branden tratează acest subiect important pentru zilele noastre foarte frumos în cartea sa: „Cei șase stâlpi ai încrederii în sine”. Personal mi se pare un șablon pentru vremurile în care trăim, deoarece preocuparea zilnică a fiecărui individ ar trebui să fie alcătuită din culoare, lumină și iubire, fiindcă iubirea e îmbrăcată în parfum de roze, gândurile sunt frumos colorate, iar inima e ajurul minunat plin de mireasmă.
      Ce așteptări am de la 2013? … Această întrebare e interesantă pentru unii oameni, obișnuită pentru alții și atât de fascinantă pentru cei care visează trăind în același timp visul… Rătăcesc pierdută pe aripi de gânduri, când visele stau pitite la porțile cerului, gust culoare universului întreg, numărând mărgăritarele din clepsidra vieții… e atât de multă frumusețe în jur, iar preocuparea noastră ar trebui să fie doar ”mulțumirea”. Sunt zile întregi în care mă întreb dacă urmele mele vor rămâne undeva, sunt nopți în care versul e refugiul, e existența mea în această lume și sunt daruri pline de iubire învăluite în parfum de roze, purtate pe aripi de zefir pentru toți trecătorii.      
      Nu întâmplător viața adună oamenii la un loc, nu întâmplător versul e așezat cu grijă în aceste articole pe care le citim zilnic…cercul în care ne dăm mâinile e plin de zâmbete și culoare, trebuie doar să dăruim iubire, iar ea ne va umple trupurile ostenite de vreme cu daruri: „inimi de oameni”. E frumos, mă bucur că pot să-mi împart dragostea prin vers cu voi și-i multumesc lui Dumnezeu în fiecare zi pentru existența mea „aici”. Sunt doar un trecător în această lume, iar dragostea mea o împart cu voi înmulțiind-o, răsădind noi semințe de dragoste în nopți pline de mister sau în zile zâmbărețe cu soare…versuri!      
      Aș vrea să aștern pe hârtie toată plinătatea ce mustește în univers…fiecare zi e unică, fiecare dimineață are trasate liniile în decorul ceresc…azi e culoare, mâine e ceață și poate în următoarea zi va fi lumină. Dorim ca fiecare zi să fie speciala într-un fel și spre surprinderea mea chiar este, însă nu întotdeauna realizăm acest lucru, perdeaua trasă din fața noastra filtrează imaginea și puțini au capacitatea de a privii dincolo de ea.      
      Aripa minții e arma proprie omului, iar gândul e instrumentul individual, depinde de noi cum vrem să-l îmbrăcăm în fiecare zi: în hăinaiță nouă strălucitoare sau în haina nouă a obișnuinței.      Bucurie!       
                                                                                                 La mulți ani!!!

Spirit Of Nature ... Yanni.

Rezonanţă scăldată-n culoare

E prea târziu pentru-o iubire ca a noastră, e prea târziu pentru secretele ce-n-palmă se pierd, iar dorurile împărtăşite cu marea sunt dincolo de realităţile fizice...mă contopesc, mă pierd sperând că într-o zi ne vom reîntâlnii. Vom fi mici perle pe fundul oceanului şi doar apa va şti că iubirea noastră e dincolo de spaţiu şi timp...e întregul ajur al adâncului prins în culoarea timpurilor.

E uimitor cum rezonanţa dintre noi e atât de mare încât ne putem auzii reciproc chiar dacă nu ne spunem nimic şi oricât vor încerca cei din jur să înţeleagă nu vor şti că mâinile-şi pot vorbii, privirile se pot atinge şi culoarea se simte. Ştiu că-mi simţi inima şi oriunde voi merge prezenţa ta mă va acoperii.

În fiecare zi caut răspunsuri la întrebările mele călătorind pe limbi de apă, contopită-n albastrul strălucitor şi doar ea – marea ştie cât de mult o iubesc chiar dacă fizic nu o pot atinge îi cunosc fiecare ungher şi-i ascult muzica trupului ca pe un freamăt odată cu ritmul meu...

Roiuri de stele

Cavalerii nopţii stau rânduri la porţile cerului,

din voalul străveziu se întrevăd săbiile curcubeului.

Azi torn din cupa nopţii vise rând pe rând

şi-aştern pe margini versuri topite-n mine-afund.

Păşesc cu nostalgia-n suflet şi în nisip mă pierd

e foşnet de toamnă, iar stelele singure ard.

Rătăcesc tăcută sorbind din univers fericirea,

cu buzele sufletului beau din potir iubirea.

Falduri de culoare-mi îmbracă trupul plăpând,

o rochie din frunze desuete între crengi m-ascund.

În cupola cerului neliniştea mea răsună

când noaptea se lasă, roiuri de stele adună.