Prevestirea unui mugur

Când trupul mă doare însetat de iubire

E tremur cântat cu-nfrigurare – izbire,

Vis pătimaș, nostalgice aduceri aminte

O hăiniță de roze, petale albe, veșminte.

 

Când mă cuprinzi pe-deantregul cu-atâta dor mi-e teamă

Și sunt balsamul tău în dimineți cu primăvară,
Sunt, doar femeia viselor topită-n ceară
Ce crește dintr-un mugur de sărut afară.
 
Îți simt privirile flămânde revărsând dorința,
Sunt vioara ce cântă duios din toată ființa
Și poate acum prințesa ce adună culoare,
Din vârfuri de degete adulmecând…savoare…
 
…Lumina ne-nvăluie-n aură parfumată,
Având aripi din voaluri…vibrând ca niciodată –
Zărim o dimineață trezită în azur,
Ne șoptește la ureche că-i de bun augur…

 

Răsfăț

Grandioase împletiri, noapte și zi

Mănunchi halucinant din mici bucurii,
Raze jucăușe ce alintă trupurile
Siluete tăcute-și caută timpurile.

Lumina dansează prinsă-n horă

Strălucește dintr-un bob de rouă,
La cumpăna fântânii, se adapă –
Dezmiardă piepturi tinere de fată.

Acorduri fine din inima pământului,

Ecouri nemărginite la poarta vântului,
Îngemănare din culoare și lumină
Răsfăț pentru mine și-o floare de verbină.

Rătăciri din iubiri eterne

Licărește lumina pieziș printre crengi,

Dansează tăcută pe firișoare verzi…
Mi-e dor de luminișul parfumat cu iubire,
De foșnetul dorințelor frumoase din mine.

Răsună în surdină balada de vânt,
Purtate note, tremur, sărut din cuvânt –
Rătăcire…vară, vise trecătoare,
Trupuri ce tânjeau și minunatul soare.

Ascultă tu june arcușul vuiește

De dor inima-mi bate, parcă plesnește
Nostalgice imagini atât de curate
Ferecate în vise  - rătaciri tăioase.

Primăvara în jur – mintea îmi descoase
Fulgi din poveste ițe întunecoase.
Mă simt pierdută în lumina ce cerne
Imagini răzlețe din iubiri eterne.

Neliniștea nebună

Când ești singur în noapte pierdut într-o lume nebună,

Când zilele trec singuratice și-ncep să apună,
Când nepăsarea oamenilor doare și nu mai sunt raze de soare
Te pierzi în nisipul jilav ce curge murmurând doar…o întrebare.
 
Câți oameni au inimi curate?...Vorbiți-mi voi clopote!...
Sunați, aduce-ți cântul ridicat pe buze de ropote –
Și acum vreau să-mi alungați neliniștea nebună
Din trupul ce frământă… dospind noi nori de furtună.

Acasă

Nu te simți iubit, singuratic visător… și totuși ai plâns

pentru o iubire pierdută cândva în brațe m-ai strâns –
o ghirlandă de amintiri, bijuterii ce ne înconjoară...
e totuși iarnă albă acum , e frig tăios afară.

 

Mi-ai așteptat îmbrățișarea învăluit în gânduri,

ai cules din aminitiri un cuib de rânduri
și-ai așezat în inima mea doar regăsirea –
din dor cu dor mi-ai pus pe buze doar iubirea.
 
Acum șoptește-mi la ureche că sunt ,,acasă’’,
când lacrimile dor ți-am fost mireasă,
aripi de zefir mi-au desenat pe cer culoare…
curcubee ce cântă doruri și dulcea visare.

 

Trupul te caută

Fiecare picătură din mine ți-a îmbrățișat iubirea,
iar pieptul a gustat cu buzele mierea și fericirea;
strânge-mi inima în palmă, e tristă curată,
însă se scurge mai mult ca niciodată.

 

Când ești stăpânul meu, sufletul se zbate –

prins în răsăritul dimineților o rază răzbate
și trupul te caută cu aripile întinse spre nori,
fiindcă simte căușul de liniște ce-i dă fiori.

Pașii tăi…

În templul liniștii mele e MAMA,

un soare prins în ajur de stele
ce gustă simfonia de lumină – anima
ca un pui legănat ce-și scutură pletele.
 

Acum vreau să-ți spun că: ,,te iubesc’’

mi-e dor în fiecare zi de ochii ce zâmbesc,
de parfumul ce-l simt în brațele tale
și da, mi-e dor de pașii ce trec agale.