Sunt oameni care ne fac să ne simţim speciali, sunt trupuri ce rezonează dincolo de fizic...starea, lumina, culoarea din jurul lor e parfum de roze ce te îmbie, e mierea timpurilor în potirul inimilor.
Rătăcesc pierdută în braţele tale, azi sunt copleşită de emoţie, energia din univers şi-a revărsat preaplinul cupei peste mine inundând trupul, tremurul meu interior e cântul mării pe timp de furtună. Sunt un vas în derivă în palmele tale, nu-mi pot asculta gândurile, fiindcă s-au ascuns dincolo de porţile inimii, mi-e atât de greu să mă controlez...
Atât de tainic ochii tăi mi-au vorbit în şoapte, albastrul lor e petic din cerul senin, se scurge în mine precum izvorul în măruntaiele muntelui. Susură şi chiar vorbeşte când ochiul meu priveşte... azi iţi iert şi aş vrea ca şi tu să îmi ierţi de-asemeni dorinţa din ceasul ce l-am gustat cu tine.
În dimineţi când soarele abundă, răsari în boabe de rouă, iar din petale să-ţi sorb strălucirea cu gust de roze. Zefir călător pe aripi de gânduri îţi dărui cu drag parfum în cânt de vioară şi-n paşi de tango învăluirea din flori de primăvară.
