Lacrimi…stele-mi sting dorul
Noaptea-i rece, simt fiorul…
Trupu-i oboist de vreme
Astept visul sa ma cheme…
Dor, ura, cainta…minciuna,
Noapte, intuneric, morminte si-o urma
Ratacitoare in noapte, multe, multe soapte
Rau, oameni furiosi ce cad in hau…prinsi in urate fapte.
Rani ce dor, rani ce nu-nteleg nici eu
Rautate, vorbe desarte sageti aruncate mereu.
Lume rece incetosata… dorul meu,
Cautari… bunatate ascunsa, lumina nepatrunsa…doar eu.
…………………………………
Unde-ati plecat cu totii acum,
De ce-ati parasit vechiul drum?...
Ranile vechi singure-au ramas
Ultimul dor…tictacul urias.
Soaptele mele singure stinghere:
Iubiti-va, bucurati-va…oasele grele!...
Durerea ce-o simt, in piept a ramas
Cuvintele voastre-mi rasuna di-un ceas…
De ce lumea e mizera?
De ce sunt mereu singura – efemera?
Unde e acum lumina ce-mi arata poate vina…
Unde sunteti voi de sus?...Lumea asta, a apus!
Cautari fara final, ceas al noptii…ritm banal.
De ce oare vorba ta mereu ma doare,
Trupul meu mi-l mistuieste si in soapte imi vorbeste?...
Melodie trista pentru o artista…singura-n final…
marți, 13 aprilie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
vreau sa iti spun ca nu esti singura, melodia nu este trista, ea este doar lenta, unduirea trupului este o armonie, iar simturile sunt o alinare
visul te cheama acum, imaginea trebuie sa tresara, iar visul si imaginea vor deveni realitate si bucurie
Trimiteți un comentariu