Azi…un alt inger isi inalta aripile curate de la oameni,
Azi un zbor lin deasupra intregului pamant te face sa incremeni.
De ce atat de multa nepasare, de ce e numai rautate?
Unde v-ati pitit inimile, de ce le-ati lasat goale…cenzurate?
Rupeti lanturile rautatii, mergeti vioi pe calea dreptatii,
Iubiti necontenit, fiti oameni buni si faceti daruri societatii.
Bucuria din voi sa inconjoare pamantul intreg, ca o boare,
Seminte de zambete multe deasupra tuturor acum sa zboare.
Iertare primiti din aripi albe curate – mici inimi nevinovate,
Inaltare in gradinile paradisului, frumuseti preacurate –
Mangaierea lor pentru mame indurate ce azi nu mai dorm,
Fiindca si-au gasit nenorocirea vietii prinsa in lantul abnorm.
joi, 19 august 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
Se pare ca ne supara simultan simultaneitatea neobosirii rautatii interumane, sunt versurile tale chemari la desteptarea se pare nerealizabila a dreptatii.Vers foarte bun CR
Trimiteți un comentariu