Inima unui soare bate ritmul galaxiei,
e zâmbet de copil, e savoarea veşniciei –
curcubeu desenat deasupra copacilor
rod dulce de fruct, desfătare în azur.
Zi de primăvară plină de mister
nerăbdare prinsă într-un trup auster
tremur interior captiv în mreje de nelinişti,
nouraşi plutitori licărind în ochii trişti.
Mireasmă într-un colţişor uitat de lume,
trecători curioşi aşezaţi la porţile timpurilor
oameni pentru oameni vrând să adune...
mici urme de paşi sfetnici ai vremurilor.
Aripa gândului cercetează tăcută,
simte învăluirea curioasă nemaivăzută,
admiră ajurul dantelat şi veghează,
stând de strajă inima rezonează.
Savoare cu iz de mentă dulce licoare
ceainic vechi desprins din tipare...
migala palmelor işi lasă amprenta
aşează schiţa unui timp, reverenţa.
Notele par stridente... m-au chemat,
fiindcă mintea e în noul palat –
ochi cercetaşi, boabe răzleţe ...poeme
obiecte ce-aduc gânduri boeme.
Miresmele şi-au prins în horă simţuri
întrebări hoinare, fine surâsuri...
amestec gustat din imagini
sub genele timpului par pagini.
1 comentarii:
Felicitari pentru frumoasa poezie de o adanca sensibilitate, parca desprinsa din trecutul indepartat plin de mister si miresmele unui ceainic vechi, unde am fost si eu!
Cristina Cristea
Trimiteți un comentariu