E toamna rozelor când palmele îşi spun oful lor,
Mireasma săruturilor prinsă-n dansul valsurilor
Priviri ce acum vorbesc sub pleoape sfioase
Trăite clipe din frământări graţioase.
Tremur, teamă şi-un gând – pură energie
Savurează doar timpul plin de magie,
Răsună din piepturi un vals de iubire
Sub paşi contopesc clipe de fericire.
Ploaie de frunze – o mică evadare
Prinsă-n căuşul tău stau cu resemnare...
Tânjim după momente gustând aerul dintre noi
Vârtej de energie, pete pe-o pânză de culori.
Centrul din inimă începi să-l regăseşti,
Tu energia peste mine-o risipeşti –
Sub fald de lumină un spectru de culoare
Din toamnă dă-mi savoarea frumuseţii tale.
O roză târzie, bucăţi din poezie,
Un zâmbet pe buze aşezat prin magie
Şi-nvăluirea de smarald cu chip...sunt eu –
Micul meu zefir cu aripi de curcubeu...
1 comentarii:
Culorile toamnei
Tremur acum si maine stiind ca te ating.
Teama si o dorinta, e visul ca conving.
Sub pasi sa-ncerc sa-mi aflu fericirea,
Dar unde nu sunt doi se termina iubirea.
O mica evadare, privita de departe
Si-o strangere de mana, ca altfel nu se poate.
Tanjesc sa tin in brate un trup fierbinte, cald
Si sa-l sarut de-a-ntregul, sa-l simt si-apoi sa ard.
Sa-mi risipesc puterea in dulce mangaiere,
Sa pot sa dau iubire, caldura si placere.
Sa-ti umplu trupul tandru cu buzele fierbinti,
Si-apoi sa ma astern pe corpul tau, sa simti.
Sa simti ca totul este un dulce rai in iad,
Ca iadul se topeste, ramane raiul cald.
Sa ma scufund in taina, sa tremur de un dor,
Sa stau un pic cu tine si-apoi incet sa mor.
Trimiteți un comentariu