Plang cerurile

Ploua marunt si azi – ploua printre brazi,
Miros de tarana uda… colturoase prapastii
Ratacitoare siluete-si cauta locu dardaind de frig.
Fosnaie vantul prin vai foarte aprig.

Plang cerurile toate din norii de plumb
Invaluind intreg pamantul cu aplomb…
Enigmatice unghere , nestatornice mistere
Ce-si canta singure romanta ploii austere.

Iubite

Fluturi din soare pune-ti iubite in par
Cununa dalba din gingase flori de mar,
In inima trista incearca sa speri
Ca maine un vis de iubire-ai sa vezi.

Deschide fereastra din tine usor
Priveste cum clipele-si scurg pasii trecator,
Culege doar petale… sa zambesti,
Iar de ti-e teama macar – te-amagesti…

Iti dau sarutul ploii fine,
Dulceata minunata din florile verbine,
In tremurul de aripi – inaltimile albastre
Din ochii tai iubite, doua safire si visele noastre…

Silueta ei

Trecea tacuta pe cararea prafuita,
Se scurgea incet precum nisipul,
Pasii ei atingeau lin trotuarul de piatra
Dorind parca cu tot dinadinsul sa opreasca timpul.

Rochia ei, stergea pietrele
Agatandu-se ici si colo in maracinii din margini –
Dar nu-i pasa, isi mangaia tremurand pletele
Cu ochii adanciti…plini de lacrimi…

Singuratatea rece ce-i dadu ratacirea…
Uneori poate-si pierdu-se firea
Bantuie printre ruine cautand –
Frumusetea pierduta din intregul pamant…

Ploua

Ploua, ploua marunt afara
Picuri de ploaie in soare se scalda
Lumina luceste pe ei ca o haina…

Ploua marunt azi si-n inimi
Sangele curge spaland – uimi
Trupul de ganduri si vremi.

Lacrimi de ploaie fara lumina
Ochiul scapata si inima umila
Tristetea intunecata dintr-o dorinta…

Ma plimb prin ploaie stinghera
Lumea nebuna si inima efemera
Durerea c-o dara prelunga…

Timpul acum vreau sa-mi ajunga.

Noaptea

Lacrimi se scurg incet pe obrajii de gheata
Noaptea intreaga, necontenitele tristeti se arata;
Strajerii de alta data – frumoasele stele, stau pitite
In plapuma universului par adormite.

Caut alinarea di-ntregul pamant,
Ratacesc din nou pe alei purtata de vant
Lacrimile as vrea sa-mi fie acum transformate…
Stelute aurii imprastiate pe cararile intunecate.

Calea sa-mi astearna… noaptea ma indeamna
Sa nu mai simt deloc tristetea din zi de ,,toamna”-
Vreau doar un colt de lumina,
Iar cantec de viori sa-mi aline mica vina.

Ascult freamatul corzilor, le-ating usor,
Notele duioase le gust precum albinele-n zbor
Nectarul dulce, inaltimile universului…praf din galaxie
Hrana mea din noapte, mierea viselor ce are sa vie...

Azi, zilele mele

Cand nori aduc ploaie
Si trupu-mi indoaie,
Cand umbre se-nalta
Un gand ma rasfata.

Cand noaptea e zi
Spunand poezii,
Cand stele si luna
Se prind in cununa…

Sunt eu ce-am crescut
Din necunoscut –
C-un cer imbufnat
Si-un cap plecat.

Privind inapoi –
Dorul de voi…
Cautand strig,
Fiindca e frig…

Pasari stelare
Dar in miscare –
Ganduri din stele
Sunt…zilele mele…

Sarutul stelelor

Danseaza pe ritmuri dulci de poezie,
Gusta rime din inaltimi cu bucurie,
Simte-nvaluirea norilor si zambeste
Primeste sarutul stelelor, domneste…

In dar cuvinte alese ai primit
Din necuprinsul pamant povesti ti-am amintit
Dansul dragostei in trup…am sadit –
Samanta viselor in plapuma noptii te-a adormit.

Visul se-nalta acum in mintea ta
Paseste in el cu incredere, de vei putea,
Traieste momentul inaltimilor pe-o margine de culme –
Priveste frumusetea inaltimilor, nu-te-ascunde…