Mugurii au pocnit

Tremur din seva ce naşte viaţa

În dimineţi când soarele-abundă,

Tremur din vers cu gust de primăvară

Şoptit în cântec de o buburuză.

Tremură floarea când se face ziuă

În cântul unui piţigoi singuratic

Ce-şi doreşte să strângă-n braţe doar căldură

Făcându-şi auzită vocea lui coloră.

Se dezmorţeşte pe-o frunză

O muscă neagră, adormită şi-urâtă

Zumzăie-ntruna să se facă caldură -

Încolo pe-un ram mugurul face o probă...

Ei!...treziţi-vă şi spuneţi ,,bun sosit"

Căci primăvara voastră a sosit

Ridicând cortina soarele-a-risipit

Înveşmântând grădina, muguri-au pocnit.

Sonata viorilor

Cântă vioara susurul izvorului

Aşterne ziua înainte si-napoi,

Plânge prinţesa strângându-şi tăcută pleoapa –

E dimineaţă, nu mai pâlpâie nici o stea.

Boabe cristaline strălucesc, dau buzna

Umedă rochia mângâie glezna

Reci mărgăritare risipite se zbat...

Prelingeri albastre din ochiul mirat.

Prinsă-n răcoare, sărutată de râu

Scăldată în soare cu mâinile-n brâu –

Străluceşte prinţesa cu pletele-n vânt

E primăvară, sonata viorilor cânt.

N-ar mai fi…

N-ar mai fi nici zâmbete

dacă soarele s-ar întuneca

n-ar mai fi nici vise

dacă luna ar pleca

n-ar mai fi nici zilele

dacă pământul nu s-ar învârti

n-ar mai fi nici gheţurile,

fiindcă iubirile s-ar topii

n-aş mai fi nici eu, simplu trecător,

fiindcă luceferii m-or lasa să zbor

n-aş mai iubi pământul

dacă n-aş cauta lumina...

n-aş mai săruta îngemănarea dimineţilor

şi cântecul din mine n-ar mai scrie şirul versurilor

……………………………………………………

clepsidrele şi-ar termina nisipul zilelor

precum razele de lumină au topit vieţile zăpezilor.

Sunt…

Sunt sărutul de pe buzele luceferilor,

adierea din suflul zefirilor,

sunt minunea din palme tremurânde

când energia încearcă s-abunde.

Sunt liniştea înălţimilor îngheţate

în tăcerea nopţii visele mele stau culcate –

aşezate printre micile stele de lumină

strălucesc pentru albastrele gingaşe din grădină.

Sunt tremur din rotund de iubire

raze străvezii răsfirate prin a norilor albire

sunt parfumul săruturilor aşezate

cu buzele sufletului, tăceri căutate.

Sunt doar o umbră tăcută

păşind şi visând o nouă potecuţă

prinsă-n culoarea unei roze

aşezând cu pana condeiului…psihoze.

Călăuza culorilor

Am semănat iubire în inima ta

seminţe vesele din prinosul florilor,

deschide-mi poarta de la casa ta

lumina să transforme paradisul culorilor.

Gustă liniştea, încântă-ţi ochii şi ascultă

e primăvara ce se aşterne tăcută

în cântecul viorilor culcate visuri de roze

trezite la viaţă pocnesc mici frunze.

Ramuri încălzite de soare se trezesc,

salută primăvara şi-ţi spun:,,te iubesc” –

un cânt de muguri străbate şi cerul

e arcuşul ce-aşterne magic misterul.

Sunt eu doar femeia ce-seamăn sărutul

radicând cortina iernii , poate chipul

atingeri ce muguri sădesc cu buza

în trupul tau,  păşesc – sunt călăuza.

Femeia e...

Femeia e potirul din care se naşte viaţa, e primăvara unde muguri cresc, e bucuria, e tristeţea – sunt boabe de lacrimi ce udă florile vieţii…Femeia e zâmbetul din inima unui bărbat, femeia e culoarea ruptă din curcubeu, e liniştea înălţimilor aşternută seara la căpătâiul puiului ce doarme…e frumuseţe.

Liniştea din braţele unei femei e leagăn în poala viselor…nu întâmplător sunt blânde, atente, delicate…nu întâmplător buzele lor sunt mai dulci decât mierea timpurilor. Femeia ştie să împartă iubirea fără a cere nimic în schimb, ştie să iubească din inimă, iar bărbatul îi poate simţii învăluirea în orice moment.

Sunt o inimă în palma ta

Mi-ai frământat mâinile între palme

neştiind că-mi trezeşti inima ce doarme,

mi-ai muşcat buza tremurândă

să-ţi simt sărutul ce abundă.

Îmbrăţişări pline de primăvară

gustate-n dimineţi, tăcerea de-afară

săruturi culese şi buze dulci-amărui

cupe de flori din poteci cu soare, mici daruri.

Sub săruturi trupul tremura iubit,

pete de culore-şi reântregea mărţişorul făurit

o fericire infinită a vieţii noastre din trecut

un început de nebunie – puţin neştiut.

Eu sunt femeia ce-ţi trezeşte dorinţa

sunt o inimă în palma ta – sunt fiinţa

ce-ţi dăruie parfum de trandafiri pe buze

şi zâmbete ştrengare suav să te amuze.

Soarbe-mi parfumul din potirul trupului

fură îmbrăţişări, taie firul timpului

soarele de primăvară să aştearnă peste noi lumina

să ne iubim într-un lan de ghiocei risipită-i vina.