Sonata viorilor

Cântă vioara susurul izvorului

Aşterne ziua înainte si-napoi,

Plânge prinţesa strângându-şi tăcută pleoapa –

E dimineaţă, nu mai pâlpâie nici o stea.

Boabe cristaline strălucesc, dau buzna

Umedă rochia mângâie glezna

Reci mărgăritare risipite se zbat...

Prelingeri albastre din ochiul mirat.

Prinsă-n răcoare, sărutată de râu

Scăldată în soare cu mâinile-n brâu –

Străluceşte prinţesa cu pletele-n vânt

E primăvară, sonata viorilor cânt.