Printre lacrimi

Lacrimi picură-n pământul rece

boala a pătruns în trupul ce tace

macină încet ca să se răzbune,

neputinţa azi nu mai are nume.

Printre lacrimi ascult noaptea vrăjită,

sub văl străveziu o stea e pitită,

azi a oferit lumină timpului ce-l trăim

dar pentru noi, podoabe – nu uităm să iubim...

Speranţă şi parfum

Parfum de femeie, ai aşternut în calea mea

luminiţe vesele pentru un nou început,

aripi de zefir să-mi poarte trupul pe o stea –

multă dragoste şi alinare, văl trecut.

Crâmpei din vise ai adus în realitate

o filă albă...pagini pentru o nouă carte,

speranţa cântă, seminţe cresc fericirea

ai simţit prea bine...dăruindu-mi iubirea.

Frumoasele roze, ştiu că le iubesc

m-au încântat – e buchetul ce-l privesc...

miresme din petale şi o pată de culoare

învăluire plouă peste mine la-ntâmplare.

Sub parfumul lor visele înmuguresc

un rând de mulţumire pentru tine cresc,

e inima ce cântă din nou versul

gândul rătăcitor ştie demersul.

Freamătă cântul

Inima mi s-a umplut de bucurie,

Dulceaţa ei şi-a revărsat fericirea,

Freamătă cântul clocotind în mine

Om pentru oameni, râvnită iubire.

Tăcută luna, mă cercetează

Sub pleoapa tremurândă, veghează –

Stau gânduri, lumânări înşirate

Versuri pe buze, triste, culcate...

Trec clipele picurând

Într-o lume în care visele stau pitite la porţile cerului,

într-o lume în care oamenii uită să caute lumina,

într-o lume în care evităm să iubim pământul

suntem doar lăstari ce au încetat să mai crească.

Trec clipele picurând pe poteci fără nume,

trec ani lăsând bruma încet să se adune,

trece viaţa precum gingaşa floare

frumuseţea se stinge şi focul din lumânare.

Azi trec şi eu păşind cu aceeaşi nepăsare,

lungile rătăcitoare vise, vechile tipare –

gândurile unde am semănat frumuseţea

s-au ascuns, fiindcă dorul din nou m-a cuprins.

Clipe din tăceri uitate

Sunt clipe când doresc să fiu lumina

Din ochii tăi să alung doar vina,

Un picur de ploaie prelins pe obraz

Sărut de femeie penreu tine azi.

Un crin gingaş legănânu-se  în vânt,

Magia serilor dulceaţa din cuvânt

Şi desfătarea din ramuri de copaci,

Mângâierea nopţilor, a stelelor poteci.

Curcubeu în dimineţi de vară

Ce-alungă norişori în haină albă,

Sunt bob de rouă pe rochiţe de flori –

Sunt viaţă, sunt femeie plină de culori.

Neprihănit voal străveziu de ceaţă

După ploaie mantie de mireasă,

Mângâiere cu parfum de ape

Azi, sunt clipe din tăceri uitate.

Picuri aduşi în amurg…doruri

Trecut-au ani, dorurile au rămas pitite,

Trecut-au anotimpuri de vânturi despărţite

Clipe pierit-au ascunse-n întunericul crud

Mângâieri din palme reci, vocea ce încă o aud.

Aş scormonii pământul să aştern în el dorul,

Aş întoarce azi clepsidra şi aş opri nisipul...

Inima-mi doreşte mamă dragă chipul –

Şi leagănul din poală să-mi poarte trupul.

Trecut-au nori întunecaţi plângând uşor

În rătăcitoare vise, boabe sub pleoape

Trecut-au pe obraji stingând focul şi mor...

Vreau mamă mereu să te simt aproape.

Ştiu că dorinţele nu ajung la tine

Sunt departe, azi gândul mă reţine,

Uneori dorul de voi, micile mele nevoi

Răscolesc strident în inimă şi fac tărăboi.

Bat la porţile gândurilor cerşind

Sunt zile când visele mă cuprind,

Trecutul în răstimpuri mă-ntărâtă

Dorul de voi si vremea urata.

Pământul rece şi crucile ce-au rămas,

Uurmele voastre momentele ultimului ceas –

Dor de tată şi de tine mamă

Nostalgice clipe înapoi mă cheamă.

Plouă mărunt privesc tăcută cum norii curg

Potop strălucitor de picuri aduşi în amurg,

Plouă şi-n inimă...ascult foşnetul amintirii

Răsună ,,dorul de voi” prins în mrejele firii.

Bătăi mici de viaţă

Adoarme un pui zgribulit în cuibul umed,

vântul leagănă foşnăind printre frunze lied...

uită de frig şi de ploaie amorţit şi supus,

ascultă-n surdină alungând acest neajuns.

Acum visează scăldat în lumină, zâmbind –

cum firicele  de soare încet îl cuprind,

din trupul tremurând bătăi mici de viaţă

se zbat sub o frunză şi-un dram de speranţă.