Toamna culorilor

E toamna rozelor când palmele îşi spun oful lor,

Mireasma săruturilor prinsă-n dansul valsurilor

Priviri ce acum vorbesc sub pleoape sfioase

Trăite clipe din frământări graţioase.

Tremur, teamă şi-un gând – pură energie

Savurează doar timpul plin de magie,

Răsună din piepturi un vals de iubire

Sub paşi contopesc clipe de fericire.

Ploaie de frunze – o mică evadare

Prinsă-n căuşul tău stau cu resemnare...

Tânjim după momente gustând aerul dintre noi

Vârtej de energie, pete pe-o pânză de culori.

Centrul din inimă începi să-l regăseşti,

Tu energia peste mine-o risipeşti –

Sub fald de lumină un spectru de culoare

Din toamnă dă-mi savoarea frumuseţii tale.

O roză târzie, bucăţi din poezie,

Un zâmbet pe buze aşezat prin magie

Şi-nvăluirea de smarald cu chip...sunt eu –

Micul meu zefir cu aripi de curcubeu...

Nu vei şti niciodată

Nu vei şti niciodată cât de mult am iubit

Pământul umed şi ploaia rece ce-a trecut.

Nu vei şti niciodată cât de mult am iubit

Soarele, lumina, norul şi-ntregul zenit.

Iţi vei aminti, doar sărutul furat de pe buze

Şi zâmbetele gingaşe dăruite să te amuze –

Iţi vei aminti îmbrăţişarea plină de energie,

Parfumul de roze, versuri alese dintr-o poezie.

Nu vei şti niciodată gustul sângelui ce fierbe

Picuri de rouă strălucind din iubiri eterne...

Iţi vei aminti, doar dorinţa tremurândă,

Şi globul de lumină – a mea ofrandă.

Printre lacrimi

Lacrimi picură-n pământul rece

boala a pătruns în trupul ce tace

macină încet ca să se răzbune,

neputinţa azi nu mai are nume.

Printre lacrimi ascult noaptea vrăjită,

sub văl străveziu o stea e pitită,

azi a oferit lumină timpului ce-l trăim

dar pentru noi, podoabe – nu uităm să iubim...

Speranţă şi parfum

Parfum de femeie, ai aşternut în calea mea

luminiţe vesele pentru un nou început,

aripi de zefir să-mi poarte trupul pe o stea –

multă dragoste şi alinare, văl trecut.

Crâmpei din vise ai adus în realitate

o filă albă...pagini pentru o nouă carte,

speranţa cântă, seminţe cresc fericirea

ai simţit prea bine...dăruindu-mi iubirea.

Frumoasele roze, ştiu că le iubesc

m-au încântat – e buchetul ce-l privesc...

miresme din petale şi o pată de culoare

învăluire plouă peste mine la-ntâmplare.

Sub parfumul lor visele înmuguresc

un rând de mulţumire pentru tine cresc,

e inima ce cântă din nou versul

gândul rătăcitor ştie demersul.

Freamătă cântul

Inima mi s-a umplut de bucurie,

Dulceaţa ei şi-a revărsat fericirea,

Freamătă cântul clocotind în mine

Om pentru oameni, râvnită iubire.

Tăcută luna, mă cercetează

Sub pleoapa tremurândă, veghează –

Stau gânduri, lumânări înşirate

Versuri pe buze, triste, culcate...

Trec clipele picurând

Într-o lume în care visele stau pitite la porţile cerului,

într-o lume în care oamenii uită să caute lumina,

într-o lume în care evităm să iubim pământul

suntem doar lăstari ce au încetat să mai crească.

Trec clipele picurând pe poteci fără nume,

trec ani lăsând bruma încet să se adune,

trece viaţa precum gingaşa floare

frumuseţea se stinge şi focul din lumânare.

Azi trec şi eu păşind cu aceeaşi nepăsare,

lungile rătăcitoare vise, vechile tipare –

gândurile unde am semănat frumuseţea

s-au ascuns, fiindcă dorul din nou m-a cuprins.

Clipe din tăceri uitate

Sunt clipe când doresc să fiu lumina

Din ochii tăi să alung doar vina,

Un picur de ploaie prelins pe obraz

Sărut de femeie penreu tine azi.

Un crin gingaş legănânu-se  în vânt,

Magia serilor dulceaţa din cuvânt

Şi desfătarea din ramuri de copaci,

Mângâierea nopţilor, a stelelor poteci.

Curcubeu în dimineţi de vară

Ce-alungă norişori în haină albă,

Sunt bob de rouă pe rochiţe de flori –

Sunt viaţă, sunt femeie plină de culori.

Neprihănit voal străveziu de ceaţă

După ploaie mantie de mireasă,

Mângâiere cu parfum de ape

Azi, sunt clipe din tăceri uitate.