Durerea din mine-mi inteapa trupul,
Vestea rea azi se scurge inrosind nisipul
Ranile vechi s-au deschis din nou…
De ce? De ce? intrebari in ecou.
Raspunsuri nu am acum, nu aud –
Doar chinuri rascolind in gand
Maracini teposi ce-mi strang inima-n plumb
Si ochii ce-si preling boabele cu aplomb.
O lume nebuna, un om ce azi e “nimic”-
Intunericul lui, e cel mai bun amic,
Trupul geme duhnind in propria groapa, afund
Tras in jos de putregaiul jiind.
O, durerea din tine nu-ti vezi,
Nici ranile ce singur creezi!...
De cine incerci acum sa te ascunzi?
De ce te-adancesti? Nu vezi… te scufunzi!
Trezeste-ti mintea si vezi de vegheaza,
Timpul se scurge, e zi in amiaza.
Nimic nu se-ntoarce acum inapoi…
Oricum suntem singuri la greu si nevoi.
miercuri, 16 iunie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu