Padurea pustie

Pasesc pe poteca umeda, cararea ma afunda
In valul straveziu de ceata unde raceala abunda.
Tremura trupul prins in padurea absida,
Suna strident sub pasul marunt o coaja de ghinda.

Forfote, zgomote, invaluire rece – timpul cum trece
Ceasul ticaind miscandu-si limbile de ace…
Sonata ploii se scurge printre crengi amestecandu-se,
Picuri reci cad – de frunze lovindu-se.

Dardaie trupul prins in racoare, sticleste
Apa prelinsa, tremurul singur mi-l creste.
Caut nostalgic povesti prin padurea pustie,
Clipele trec duse de apa… Ce nebunie!