Povestea prinţesei

Azi trandafirul ce stă la fereastră în glastra cea nouă,
Îmi spune-n culoare povestea ruptă din boabe de rouă:
Era o prinţesă gingaşă ce-şi purta paşii prin lume
Cautand mierea florilor cu mâni tremurânde s-adune.

Din ochi negri ce sticleau în joc sub pleoapa întunecată
Se prelingeau dureri din inimă, mai mult ca niciodată
Şi-n roua florilor se aşezau în dimineţi de vară
Lăsându-şi urma prin poieni – din pas mărunt greaua povară.

Plângea tăcută, fiindcă pământul i-a înghiţit iubirea
Lăsând presărată pe flori mierea si goală amintirea,
Rătăcită în dimineţi de vară culegea de-afară,
Scurgându-şi trupul prin iarba udată de roua amară.

În tremur blând îi adia şi vântul printre plete,
Fiindcă frumoasă ea era şi tristă între fete.
Din mângâierea vântului ... o boare de lumină
Pe faţa fină de copil ce n-avea nici o vină.

Priviţi şi voi poate-ţi vedea de unde vine firul,
Tristă poveste – nu-i aşa, mi-a spus azi trandafirul!
E fata sau femeia cu ochi tristi ce-adună mierea
Dăruind din palme tremurânde amintirea.