Plângi în tăcere o dulce mamă,
Lacrimi scurgi în colţ vechi de năframă,
Iar pe faţa brăzdată de vreme
Pui doruri din dorurile mele.
La tâmple astăzi neaua s-a lăsat
Bocet surd, nimeni nu ţi-a mângâiat,
Eşti singură plângând iertătoare
Păcate prinse de neagra boare.
Din lume vrei s-alungi durerea
La lumânare îti spui vrerea
Înalţi o ruga la Cel Sfânt
,,Să deie bine pe pământ”.
Legănată-n durere stai de strajă
Precum o nucă prinsă în coajă,
Cu palmele tale strângi în jur
Copiii să-i ai pururi împrejur.
La piept primeşte-mă îndată
Să fiu copil ca altădată,
Fiindcă azi cer mângâierea
Ruptă din inimi e vrerea.
vineri, 3 septembrie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu