Azi adun biluţe scânteietoare în palme,
Privesc copleşită darul ceresc cum cerne
Scurgându-se încet printre degete se topesc,
Fiindcă căldura trupului meu le copleşesc.
Rămân doar urme umede, palmele-mi răcoresc
Imaginea lor frumoasă e tot ce-mi amintesc…
Cerne cerul peste mine scânteietoare boabe
Şi-mi ţese o nouă poveste în hăinuţe albe.
Azi ţi-aş spune în şoapte ce-mi frământă visul,
Unde-mi poartă noaptea gândul, ascultând ecoul –
Ce încântare dulce simţi în rugăciune,
Mintea se înalţă pe aripile bune.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu