Amintiri culcate

Un clinchet de clopot – e chemarea

Răsună azi cântul, gustaţi înălţarea,

Condeiul poetului aşează versul –

Cu buzele sufletului ne-arată demersul.

Un drum,o cărare şi multă visare

Un vers, o poveste, dulce adiere -

Personaj topit printre rânduri…efemer

Sub cupola cerului risipit în eter.

Aripi demult pierdute, un înger ce plânge

Cu buze tremurânde rosteşte-o rugăciune

Curge clipocind în cânt cristalin

Izvorul din inimi de oameni – lin.

Ascultaţi ruga ce cutreieră pământul

Luaţi în palme şi mângâiaţi doar chipul,

Talanga deşteptării şi versuri aşezate

Cu vârful condeiului amintirile-s culcate.