,,Jus est ars boni et aequi”, adică arta este arta de a cunoaşte ceea ce este bine şi just pentru fiecare individ şi pentru întreaga societate. Omul poate să aleagă calea, fiindcă cu cât este mai cultivat cu atât e mai puţin preocupat de propria creaţie, cu alte cuvinte poate să rămână acelaşi sau poate să se dezvolte în fiecare zi încercând să fie pozitiv.
Privesc în urmă încercările proprii şi-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru că mi le-a dat şi pentru că trecând prin ele am învăţat să caut lumina. Iubind oamenii necondiţionat, căutând smerenia, omul devine conştient şi în acelaşi timp mulţumit de soarta lui, oricare ar fi ea. ,,Omul mândru se teme de reproşuri, dar cel smerit nicidecum” – Cuviosul Siluan Athonitul.Cel care iubeşte oamenii indiferent de stare sau poziţie socială, cel care dăruie are în inimă smerenia, fiindcă niciodată nu pune în cântar nimic, mulţumirea de pe buzele lui umple văzduhul şi în sufletul lui domneşte LINIŞTEA.
Culoarea pe care o poţi percepe în jurul tău, rezonanţa ce o poţi simţii, nu are egal atunci când iubeşti oamenii. Nu întâmplător sensibilitatea, pacea, liniştea domneşte în unele inimi şi nu întâmplător este dăruită. Dăruiţi iertare celor de lângă voi, fiindcă nu costă nimic, însă aduce linişte în inimile voastre. Muzica din trupul vostru are unduiri fine deoarece bate ritmul propriu…Trompetele îngerilor răsună la porţile cerului, răsună pentru oameni…noi trebuie doar să ascultăm şi să fim mai buni.
…Privesc cupola înstelată de deasupra mea, ascult freamătul ei şi gust cu inima priveliştea desăvârşită. Ce frumuseţe!...Un ajur sclipitor ce încântă ochiul, dar în acelaşi timp şi inima…Priviţi şi voi stelele, încercaţi să ascultaţi universul, cu buzele sufletului gustaţi frumuseţea, iar gândurile voastre vor cunoaşte ,,LINIŞTEA”.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu