Plouă cu flori de salcâm

Mă închin smerită plecându-mi fruntea

Zeul iubiri-mi copleşeşte azi mintea

Prinsă-n vechile mreje – suferinţi,

Boabe-şi fac drum pe obrajii fierbinţi.

Flori de salcâm mă învăluie-n hăiniţă,

Plăcere înmiresmată ascunsă-n tainiţă

Sunt steaua rătăcitoare, femeia râvnită

Azi muza versului şi rima dorită.

Parfum scuturat, flori albe şi braţe de ramuri

Când noaptea se lasă transformată în aburi

Îmbrăţişări trecătoare sărutate de vorbe –

Sunt izvorul de viaţă şi sânge ce fierbe.

Plouă peste mine cu flori de salcâm

E noaptea viselor, vechiul tărâm

Şi stelele-n apus singuratice lucesc,

Doar ele ştiu cum mlădiţe din vise cresc.