Vals trist

Nori aleargă grăbiţi pe cerul infinit,

marea freamătă valsul ca un făcut –

ascultă cum vaiet din ea creşte...

iubite azi tristeţea vuieşte.

Luna priveşte în oceanul de plumb

umbrită de graba norilor de fum

tăcută, ascultă vuietul de blam

şi-aşează cu grijă al ei nimb.

În paşi de vals limbi îndrăzneţe,

se leagănă în unduiri diverse –

în paşi de vals iubite şi noi

e noaptea viselor ...întinselor cărări.

Sub pleoapa cerului vaietul caută vântul,

marea-şi dezbracă strident veşmântul

e frig, eşti doar o umbră-ntunecată

ce se scurge-n adânc pe-o limbă de apă.

Leagănă iubite încet visul meu,

poartă-mi paşii pe val cu tine mereu

în adânc dureri fără nume...

vals trist, ,,Poveste cu nume”.