E seară, puf alb sub cupola stelelor
Să se zărească povestea misterelor
Luna stă de strajă, lumea înconjoară
Soldaţii clipocesc o povestioară.
Zâmbăreţii, membri unui detaşament
Sunt nerăbdători, stau în aliniament,
Fiindcă trag un car din culoare lungi
Prinşi în dans după perdeaua cu dungi.
Dâre albe de vată cerul mi-arată,
Ajur scânteietor noua erată.
Ţesute în stele sunt zilele mele
Gânduri furate din vise rebele.
Cortina se ridică, luna e mică
Cascada învolburată noua amică,
Alb de zăpadă durerea lasă să vadă
Printr-o sticlă groasă, să se întrevadă.
Picuri cad, stele cu cozi pe trotuar
Moarte, însă urmele lor mai spun şoapte:
Zborul cu luminiţe roşii, un fierar –
Singur călatorind în minunata noapte.
Azi a dat un tur deasupra graţios,
Zumzet strident din inimă de scorţos
Deranja o stea, era chiar steaua mea –
S-a topit în noapte precum o acadea.
1 comentarii:
Minunate randuri asternute sub cupola inimii
Trimiteți un comentariu