Alb sub cupola stelelor

E seară, puf alb sub cupola stelelor

Să se zărească povestea misterelor

Luna stă de strajă, lumea înconjoară

Soldaţii clipocesc o povestioară.

Zâmbăreţii, membri unui detaşament

Sunt nerăbdători, stau în aliniament,

Fiindcă trag un car din culoare lungi

Prinşi în dans după perdeaua cu dungi.

Dâre albe de vată cerul mi-arată,

Ajur scânteietor noua erată.

Ţesute în stele sunt zilele mele

Gânduri furate din vise rebele.

Cortina se ridică, luna e mică

Cascada învolburată noua amică,

Alb de zăpadă durerea lasă să vadă

Printr-o sticlă groasă, să se întrevadă.

Picuri cad, stele cu cozi pe trotuar

Moarte, însă urmele lor mai spun şoapte:

Zborul cu luminiţe roşii, un fierar –

Singur călatorind în minunata noapte.

Azi a dat un tur deasupra graţios,

Zumzet strident din inimă de scorţos

Deranja o stea, era chiar steaua mea –

S-a topit în noapte precum o acadea.