Cântă în mine un grangur

Împunsături de ace, rănită inima tace,

Sângele ţâşneşte în trup, lacrima nu-mi dă pace.

Controlul meu se prelinge printre gene singur

Gustul amar cântă în mine precum un grangur.

Trista sonată e prinsă-n ecoul de munte

Gândul mi-l poartă-n rătăcitoare vise mute

În peştera rece unde trupul se-nfioară

Tremură singuratic, timpul nu ştiu cum zboară.

Pasăre frumoasă ce-mi cânţi azi răspunsul

Dă-mi în dar pana gălbuie să-mi scriu versul,

Deschide-mi ochii şi alungă-mi amarul

Suflet exaltat – străbaţi gratios cerul.

Înalţă-mi trupul, iubirea e dulce magie

Îndrăzneala brută de bărbat e veşnicie;

Poartă-mi azi pe aripi durerea grangur solitar

Aşteptarea tandră de femeie – pom secular.