Împunsături de ace, rănită inima tace,
Sângele ţâşneşte în trup, lacrima nu-mi dă pace.
Controlul meu se prelinge printre gene singur
Gustul amar cântă în mine precum un grangur.
Trista sonată e prinsă-n ecoul de munte
Gândul mi-l poartă-n rătăcitoare vise mute
În peştera rece unde trupul se-nfioară
Tremură singuratic, timpul nu ştiu cum zboară.
Pasăre frumoasă ce-mi cânţi azi răspunsul
Dă-mi în dar pana gălbuie să-mi scriu versul,
Deschide-mi ochii şi alungă-mi amarul
Suflet exaltat – străbaţi gratios cerul.
Înalţă-mi trupul, iubirea e dulce magie
Îndrăzneala brută de bărbat e veşnicie;
Poartă-mi azi pe aripi durerea grangur solitar
Aşteptarea tandră de femeie – pom secular.
2 comentarii:
Grangurul poate canta o fericire sau o colinda de bine, frumos ca vers dar nu ca bucurie
Dorinta, speranta, teama, resemnare, si totusi speranta...
Trimiteți un comentariu