mă leagănă în palmă
strângându-mă la piept ,
lumina albă mă înconjoară
şi-n şoapte-mi spune:,,Te iubesc”.
te iubesc şi eu luna mea,
fiindcă în noaptea nopţilor eşti mama mea.
te iubesc atunci când sunt supărată
mângâiere-mi dăruieşti mai mult ca niciodată.
e noapte şi-mi caut cărare
prin lungi neterminate coridoare.
trăiesc rătăcită între stele,
iar tu-mi veghezi cu siguranţă urmele mele.
în palmă
şoptindu-ţi la ureche noul demers,
parfum de roze drept cunună
să şti, mereu…suntem împreună.
din vise culeg litere buchete,
cu vârful condeiului le fac pachete.
în şoapta rimelor scriu rânduri
scăldate-n capete – nori tulburi.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu