Poeţii cad pe drum din doi în doi

Aripi albe povestesc în vers rămas bun –

Ai plecat urmele tale, umbre pe drum

Şi te-ai dus în răsărit, când stelele se sting

Pe feţele oamenilor lacrimi se preling.

Poeţii cad pe drum din doi in doi…

În zi de toamnă ai plecat de la noi

Lacrimi ce ard pe feţe încet se sting

Glasul tău şi poezia mă ating.

Azi plânge tot poporul românesc

Cu versul tău pe buze – liniştea trăiesc.

Havuzele-nnoptate mai cântă dorul tău

Şi-n noaptea fermecată ne spune: ,,eu sunt eu”.

Lacrimi prinse-n dulce vers ne cuprind,

Toate lumânările se aprind

Să-ţi lumineze astăzi calea

Rămâne în urmă – amintirea.

            Poezie dedicată  unui mare poet contemporan, Adrian Păunescu. Versurile lui trăiesc prin cântec, zboară deasupra noastră amintindu-ne că poezia şi dragostea de ţară nu moare niciodată.