Dincolo de coajă ţâşneşte seva
Viaţa curge hrănind crengi îngheţate,
Podoabe de zahăr stau aievea
Strălucind, licurici singuri în noapte.
Ninge, liniştea îngheţată dansează –
Croind vântul aşează troiene, desenează
Puzderia de licurici roieşte uşor
Îmbracă pământul scânteind sclipitor.
Dincolo de trupuri domneşte lumina
Stăpâna lumii acum îşi caută vina
În piept inima freamătă de culoare,
Fiindcă iarna azi a aşternut o floare.
Stea de gheaţă, floare alba de iarnă
O umbră tremurândă în noaptea-ntârziată
Sclipeşti eşti rece şi totuşi frumoasă –
Ascult ecoul cu mistere…sunt friguroasă.
1 comentarii:
acum mie dat sa vad licurici pe care i-am asternut pe Firul vietii, versul e minunat
Trimiteți un comentariu