printre lacrimi durerea cioplea feţe
chipuri ce au fost odată zâmbăreţe,
acum adună boabe răzleţe
păreri de rău şiruri…
rămas bun la oameni – gânduri…
cunună de lumină deasupra munţilor,
desene pe cer din aripa norilor
şi drept podoabă - fluture de soare.
dar din inima unui trecător
ce urcă scara spre cer
străbătând albastrul sclipitor
prins în dansul razelor de lumină.
oaza de linişte se aşterne
deasupra voastră doar soarele –
mai fură o sărutare drept pecete
sădind în inimi căldura…iubirea.
rămas bun – trecător prin lume
ştiu că-mi va fi dor fără tine,
însă am să-nec amarul plângând
căutând în mine vers din vers bătrân.
1 comentarii:
Tristetea de ti-o intelegi
Atat cat propria-ti masura te indeamna:
Nici prea putin - sa nu fie-ndeajuns
Si nici prea mult - sa nu fie-nspre povara,
Poti face pasul in afara ei
Pasind pe puntea-ncrederii in tine
Peste abisul
Gandurilor-roca
Spalate de suvoaiele emotiilor amarului trecut.
Caci omul care vede cine este,
De teama-fara-nume scapa
Si cine isi aude adevaratul cant,
Pe loc se mantuie in adevarul propriu!
Trimiteți un comentariu