Acorduri gri de toamna, nori furiosi,
Inima trista picurand lacrimi,
Corp inert plin de durerea din veacuri
Plange incercand tortura a o risipii.
Chipul trist doreste-o mangaiere,
Dar din pacate n-are cui cere.
Ura, rautatea, furia…intuneca minti,
Oameni cuminti se transforma-n smintiti.
Oare de ce, astept un raspuns
Cand stiu cat de bine e ascuns
Si ce as putea sa fac,
Durerea in soare sa o prefac?
Ratacirilor mele raspuns caut,
In acorduri de toamna un cnocaut
Definitiv printre lacrimi taioase
Frunze uscate…pucioase…
joi, 3 decembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu