Te
reverși în mine umplându-mi potirul trupului,
mă
cuprinzi de-antregul cu nostalgia trecutuluiși nu ști dacă e realitate sau o nărăvașă dorință,
fiindcă uneori tremuri și tu din întreaga ființă.
Din
petalele mele te-nfrupți și-mi bei iubirea
privindu-mi
zbaterea când vorbele-n cuget sfârșesc,în pumn îmi ți inima să-i simți fericirea –
o păstrezi, nu-i pierzi urma…să nu-ți lipsesc…
Susură-n
sânge un cânt ce-l cânt cu tine –
îmbrățișări
din lumină scăldate-n parfum de verbine…arcușul e la tine dorești și ști cum să-l folosești,
iar eu sunt vioara ce-ți dăruie ceea ce tu iubești.