Rautatea

Prostia omeneasca, semn de intrebare,
Rautatea din oameni nu mai are scapare:
Priviri calatoare iscodesc in minte,
Iar raul intunecat …nu mai are vesminte.

Ochi umbriti , tristetea din suflet,
Cercetari curioase ce s-au petrecut,
Un simplu fapt divers, zambete strivite,
Pasageri rataciti, niste statui reconstituite.

Arme in schimb de priviri interesate,
Ganduri meschine pe trotuare intunecate;
Scurte coridoare bantuite de vant
Rautatea joaca in voie pe acest pamant.

Suflete absente fara simbol
Se invart in cerc cautand un gol,
O victima,un nou duel final
Rautate cruda, moarte…nimic sentimental.