Clocoteşte în sânge primăvara

Muguri timizi de trandafir la fereastră stau rânduri

gingăşie scăldată sub ploaie de gânduri -

dincolo de cuvinte raze de soare-mi par

clocot de lumină, poveste din pocnet de jar.

Susură dimineaţa o nouă poveste nensemnată

doruri din primăveri jucăuşe nespuse vreodată

sub pleoapa cerului oaza de-azur se strecoară

vinişoare albastre stau singure afară.

Mă inundă mireasma cu iz de viorea

se revarsă în mine sclipiri dintr-o stea

freamătă un mugur sub o coajă groasă

se zbenguie singur vrea să iasă din casă.

Clocoteşte în sânge primăvara diafană

bate-acum o pendulă şi-mi arată că-i seară,

stând la fereastră ziua-m pierdut

contopită în roze nici nu ştiu cum a trecut...