Din albul zapezii

Praf de stele cerne iarna in accord de mandolina,
In lumina clara a lunii mi-ambracat a mea gradina
Si copacii chiar danseaza prinsi in ritmurile noptii,
Cu podoabele pe crestet pana-n zorii diminetii.

O, craiasa-ti multumim pentru darul ce-l primim,
Pentru magicile stele ce le cerni pe ramurele...
Pentru albul rupt din luna, noi cantam,
Iar in cant de mandolina…joaca miile de iele…

Tu-ti lasi in urma valul, gratioasa,
Viata noastra trista o faci armonioasa,
In loc de lacrimi imi pui doar iluzii vibrante,
Sa caut - mereu, sa gasesc lumina din soapte.

......................................

Un print al iernii rasare din nemurire,
Din albul zapezii ii vezi chiar calul cum vine,
Trupul lui sadeste linistea-n traire
Facand doar visele mereu sa se inchine.

Ador magia si splendoarea albului suprem,
Privesc in noapte stelele cum cern
Cu trupul inghetat incerc, ma-ndemn
Sa-mi curm visul, in brate te chem.

Atingeri inghetate si sarutat pe buze,
O gluma haioasa sa ma amuze,
Invaluire rece pe trup si-un tremurat
Fior sa ma cuprinda sa ma iubesti cu-adevarat.

O feerie rece de fulgi si-un imparat,
Un cant de mandolina ce poate l-am uitat…
Un vis ce mi se pare instrument de teama
Noaptea e rece…pamantul vegheaza.