Simţuri mozaic

plutesc deasupra norilor de puf

lumina aşează hăiniţă albă

simt culoarea albastrului

privesc înălţimile golaşe

aura învăluie lucrurile,

verdele îmbracă viaţa.

sună un clopot,

bate la porţile cerului

aripi albe de îngeri –

se arată

învăluind călătorul.

sub pleoapa cerului

ochiul plânge…

săgeţi piezişe, pământul –

împunge.

treziţi-vă gustaţi culoarea,

primiţi darul Divin,

lăsaţi-vă purtaţi

pe cozi de curcubeu…

bucuraţi-vă.

iubiţi necuprinsul

înălţaţi-vă în vise,

purtaţi de lumină

face-ţi daruri…

dăruiţi iubire.

împrăştiaţi seminţe

gustaţi fericirea…

ce bucurie!

            *

zâmbet de copil

mânuţe gingaşe,

căpşor cârlionţat

ce-şi scutură pletele.

jocul, zăpada,

râsete, chiote…

bucurie,

inimă caldă

zbor de păsări îngheţate

steluţe puzderie,

roiesc…

aşternut moale

dăruiesc.

*

o lacrimă se prelinge,

inima plânge

dor de tine,

mă cuprinde.

hoinăresc printre crengile

nude…

trupul se scurge uşor

timpul cerne nisipul

clepsidrelor.

trosnăie ramura

strident –

tu esti absent

teama mă-ndeamnă

opulent…