Trec clipele picurând

Într-o lume în care visele stau pitite la porţile cerului,

într-o lume în care oamenii uită să caute lumina,

într-o lume în care evităm să iubim pământul

suntem doar lăstari ce au încetat să mai crească.

Trec clipele picurând pe poteci fără nume,

trec ani lăsând bruma încet să se adune,

trece viaţa precum gingaşa floare

frumuseţea se stinge şi focul din lumânare.

Azi trec şi eu păşind cu aceeaşi nepăsare,

lungile rătăcitoare vise, vechile tipare –

gândurile unde am semănat frumuseţea

s-au ascuns, fiindcă dorul din nou m-a cuprins.