E prea târziu pentru-o iubire ca a noastră, e prea târziu pentru secretele ce-n-palmă se pierd, iar dorurile împărtăşite cu marea sunt dincolo de realităţile fizice...mă contopesc, mă pierd sperând că într-o zi ne vom reîntâlnii. Vom fi mici perle pe fundul oceanului şi doar apa va şti că iubirea noastră e dincolo de spaţiu şi timp...e întregul ajur al adâncului prins în culoarea timpurilor.
E uimitor cum rezonanţa dintre noi e atât de mare încât ne putem auzii reciproc chiar dacă nu ne spunem nimic şi oricât vor încerca cei din jur să înţeleagă nu vor şti că mâinile-şi pot vorbii, privirile se pot atinge şi culoarea se simte. Ştiu că-mi simţi inima şi oriunde voi merge prezenţa ta mă va acoperii.
În fiecare zi caut răspunsuri la întrebările mele călătorind pe limbi de apă, contopită-n albastrul strălucitor şi doar ea – marea ştie cât de mult o iubesc chiar dacă fizic nu o pot atinge îi cunosc fiecare ungher şi-i ascult muzica trupului ca pe un freamăt odată cu ritmul meu...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu