Prevestirea unui mugur

Când trupul mă doare însetat de iubire

E tremur cântat cu-nfrigurare – izbire,

Vis pătimaș, nostalgice aduceri aminte

O hăiniță de roze, petale albe, veșminte.

 

Când mă cuprinzi pe-deantregul cu-atâta dor mi-e teamă

Și sunt balsamul tău în dimineți cu primăvară,
Sunt, doar femeia viselor topită-n ceară
Ce crește dintr-un mugur de sărut afară.
 
Îți simt privirile flămânde revărsând dorința,
Sunt vioara ce cântă duios din toată ființa
Și poate acum prințesa ce adună culoare,
Din vârfuri de degete adulmecând…savoare…
 
…Lumina ne-nvăluie-n aură parfumată,
Având aripi din voaluri…vibrând ca niciodată –
Zărim o dimineață trezită în azur,
Ne șoptește la ureche că-i de bun augur…