Când
ești singur în noapte pierdut într-o lume nebună,
Când
zilele trec singuratice și-ncep să apună,Când nepăsarea oamenilor doare și nu mai sunt raze de soare
Te pierzi în nisipul jilav ce curge murmurând doar…o întrebare.
Sunați, aduce-ți cântul ridicat pe buze de ropote –
Și acum vreau să-mi alungați neliniștea nebună
Din trupul ce frământă… dospind noi nori de furtună.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu