Noaptea

Lacrimi se scurg incet pe obrajii de gheata
Noaptea intreaga, necontenitele tristeti se arata;
Strajerii de alta data – frumoasele stele, stau pitite
In plapuma universului par adormite.

Caut alinarea di-ntregul pamant,
Ratacesc din nou pe alei purtata de vant
Lacrimile as vrea sa-mi fie acum transformate…
Stelute aurii imprastiate pe cararile intunecate.

Calea sa-mi astearna… noaptea ma indeamna
Sa nu mai simt deloc tristetea din zi de ,,toamna”-
Vreau doar un colt de lumina,
Iar cantec de viori sa-mi aline mica vina.

Ascult freamatul corzilor, le-ating usor,
Notele duioase le gust precum albinele-n zbor
Nectarul dulce, inaltimile universului…praf din galaxie
Hrana mea din noapte, mierea viselor ce are sa vie...