Rămas bun

Moartea nemiloasă a mai răpit azi un suflet,
A dus cu ea o inimă de mamă în bocet …
S-a stins în noaptea rece precum o stea căzătoare
Însoţită de stele, mici felinare prinse-n răcoare.


E zi de toamnă frunzele ude parcă vorbesc,
În şoapte îşi i-au rămas bun de la cei ce iubesc,
Plutind dau un tur zburând în liniştea înaltă –
Lină învăluire cuprinzând pământul roată.


Rămas bun de la voi dragilor încă o dată
Pe buze - nu lăsaţi îmbraţişarea uitată
Vreau doar atât două flori albe drept blazon,
Iar după ploaie, boabe de lacrimi fac zvon.


Din zâmbet de copil guşti pe aripi albe alinarea
Felinare, stele luminează pâlpîind cărarea
Nostalgic aşterni priviri din licărul ochilor albaştrii
Şi te înalţi sfârşind pe buze rugăciunea fericirii.