Savoare cu iz de mentă

Inima unui soare bate ritmul galaxiei,

e zâmbet de copil, e savoarea veşniciei –

curcubeu desenat deasupra copacilor

rod dulce de fruct, desfătare în azur.

Zi de primăvară plină de mister

nerăbdare prinsă într-un trup auster

tremur interior captiv în mreje de nelinişti,

nouraşi plutitori licărind în ochii trişti.

Mireasmă într-un colţişor uitat de lume,

trecători curioşi aşezaţi la porţile timpurilor

oameni pentru oameni vrând să adune...

mici urme de paşi sfetnici ai vremurilor.

Aripa gândului cercetează tăcută,

simte învăluirea curioasă nemaivăzută,

admiră ajurul dantelat şi veghează,

stând de strajă inima rezonează.

Savoare cu iz de mentă dulce licoare

ceainic vechi desprins din tipare...

migala palmelor işi lasă amprenta

aşează schiţa unui timp, reverenţa.

Notele par stridente... m-au chemat,

fiindcă mintea e în noul palat –

ochi cercetaşi, boabe răzleţe ...poeme

obiecte ce-aduc gânduri boeme.

Miresmele şi-au prins în horă simţuri

întrebări hoinare, fine surâsuri...

amestec gustat din imagini

sub genele timpului par pagini.