Un vis pentru o îmbrăţişare

Seminţe adunate din prinosul florilor,

lacrimi culcate pe corzile viorilor

susură timpul din cupele clepsidrelor

trece şi se macină trupul zilelor.

Tâmpla albită de vreme doarme liniştită

ochiul scurge şiroaie – amintiri răscolite,

dor,  miros proaspăt, o poală de fân

chipul mamei între palme aş vrea să pun.

Zâmbetul blând nici acum n-am uitat

stă închis pe veci într-un palat

poveşti trecute pitite în mantiile stelelor

răsună azi, arcuşul aşterne cântul amintirilor.

Doar trupul simte, tăcut îmbătrâneşte,

fiindcă timpul trece, e trecut – nu se opreşte...

tinereţi ascunse printre razele timpului

cern  şi azi note pentru viorile universului.

Cât aş vrea să adun mărgăritare din cupele crinilor

parfumul lor să fie darul din inima inimilor,

cât aş vrea să opresc nisipul clepsidrelor,

doar o clipă s-ascult notele viselor.

Note ce au fost purtate pe buzele tale –

mângâierea blândă pierdută pe cale...

să mă trezesc din vis cu o îmbrăţişare,

dor de tine MAMĂ, dor de...braţele tale.