Cuiburi triste

În cuiburile cerului stau ascunse

Poveştile norilor,

Infinite rânduri scrise din mireasma

Florilor.

Din tristeţea ochilor,

Bijuterii de cuvinte

Sub pleoape tremurânde broboade,

Mici veşminte.

Din rotund de culoare

Note plutitoare

Risipite printre oameni,

Legănate tumultos în zare

Nelinişti amestecate

Într-un roi de stele

Gânduri răsfirate

Şoptite din trup de femeie.

Vise adormite-n ajur de idei

Abstracte…

Când toamna scrie pe frunze

Noi acte –

Mă ninge cu tristeţe

Zilele de ieri,

Fiindcă sună-n depărtare

Dor de primăveri.

Picură lacrimi, acum romanţa

S-a sfârşit

Şi se face ziuă, iar tu –

N-ai venit...

Scârţâie o poartă

Pribeag trupul tresare

Rătăcind pe cale

Trezit din visare.