Psihoze

Răsună pribeag dorul, îi simt din nou fiorul

E un chin, uneori aș vrea să-ți cer ajutorul –
Să dorm tăcută pe-alte nisipuri plutitoare-n castel,
Când sângele creionează schițe în noul pastel.

 

E un veșnic tablou ce locuiește simplu în mine

Când amintiri se topesc din gheața trupului…aline –

Sunt rătăciri ce își caută ceasul înserării,
Nemuritoare acorduri ascunse-n fundul zării.

Mă preling stingheră în noaptea tăcută
Căutând o poveste, gustată, știută…
Acum nu mai sunt havuza-nnoptată
Ce-ascultă durerea veche cântată…

Tăcere… sunt femeia, felină cu ochi stranii

Ce-așează simple linii în aureola lunii –
Respirând pitită parfum suav de roze,
Desene, schițe…însângerate psihoze.

Dor frământat în mi și mi de cuvinte,

Ajur de stele, petalae mici veșminte –
Un copil ce doarme legănat de îngeri
Ce-și adună în palme suave plângeri.